Mănânci bine între rezervările la restaurant

Mesele pe care le-ai rezervat sunt vârfurile. Restul zilei e locul unde o călătorie în Japonia chiar se hrănește. Multe restaurante mici se închid o bucată de după-amiază, uneori cam de la trei până la cinci sau mai târziu. Indicatorul îți spune când se deschid iar. Să stai pe trotuar simțindu-te trădat e opțional. Magazinul de cartier nu e un eșec. Face parte din cultura mâncării.

FamilyMart, Lawson și 7-Eleven sunt numele care contează. Onigiri, sandvișuri cu ou, pui prăjit fierbinte, o cafea decentă și salate mai bune decât versiunile triste de acasă. Plătește cu același card IC pe care îl folosești în tren. Mănâncă pe banca pe care o pun ei sau ia mâncarea într-un parc și du ambalajul cu tine. Adesea nu e coș de gunoi la colțul următor. Ambalajul e responsabilitatea ta până apare unul.

Când chiar te așezi

Localurile de ramen merg pe un contract simplu. Comanzi, mănânci, pleci. Un automat de bilete la ușă e ceva obișnuit. Stai unde ți se arată. Nu zăbovi peste un laptop dacă lumea așteaptă și nu cere să împarți un singur bol într-un meniu de degustare pentru toată masa. Soarbe dacă vrei. E normal. Un mulțumesc liniștit când pleci e de ajuns. Nu îți trebuie un discurs.

• Magazinele de cartier acoperă golul de după-amiază și noaptea târziu, după ce bucătăria s-a închis.
• Depachika, etajele cu mâncare, sunt picnicul mai frumos, mai ales înainte de un tren.
• Restaurantele din magazinele universale, la etajele de sus, sunt de încredere când vrei un loc și un meniu cu poze.
• Piețele, cum sunt Nishiki în Kyoto sau Kuromon în Osaka, sunt pentru ciugulit devreme, nu pentru un plan întreg de cină.

Save

Apa nu e mereu gratuită, iar apa de la robinetul din baie nu înlocuiește întrebarea. Dacă un pahar costă, plătește-l. Bacșișul încă nu e obiceiul. Să lași monede „pentru serviciu bun” face treabă în plus. Dacă vrei să fii amabil, fii clar când comanzi, adună puțin farfuriile dacă tejgheaua e mică și nu ține o conversație de două ore peste un bol gol.

Nevoi alimentare, spuse devreme

Nevoile vegetariene, fără porc, și alergiile sunt mai ușor de rezolvat în orașele mari decât erau, și tot e ușor să greșești într-o bucătărie mică. Dashi și supele ascund pește și carne. Spune restricția când te așezi, cu un cartonaș scurt în japoneză dacă ai unul, și fii gata să pleci dacă bucătarul nu e sigur. O bilă de orez de la magazinul de cartier, cu o etichetă pe care o poți citi, e uneori prânzul mai sigur. Nu e un compromis de care să îți fie rușine.

Rezervă cina pe care ți-ar părea rău să o ratezi. Lasă celelalte mese să fie locale și un pic întâmplătoare. Unele dintre bolurile despre care oamenii vorbesc ani de zile au fost cele fără niciun articol scris, pe o stradă pe care mergeau deja, la ora la care li s-a făcut foame.